Ne întrebăm, adesea, ce este viața? Unde și cum începe, unde și când se termină? Care este rostul meu, al fiecăruia dintre noi, în această călătorie numită viață? De ce trebuie să pierdem ca să ne putem bucura de victorii, de ce trebuie să cădem ca să învățăm să ne ridicăm? De ce știm mereu cum trebuia să procedăm după ce evenimentele s-au consumat? De ce căutăm răspunsuri?
Mi-am adresat aceste întrebări, și altele asemenea, de-a lungul existenței mele. Privind în urmă, îmi dau seama că viața mea a fost mai degrabă un carusel, cu multe suișuri și coborâșuri. Am trăit experiențe de pe urma cărora am încercat să trag învățăminte. Dar caut și acum răspunsuri. Probabil că nu mi-am adresat, încă, întrebările potrivite.
Am zis că viața este despre visuri. Visul meu din copilărie a fost sa devin actor. Am fost îndrăgostit de idea de a juca în filme, de a interpreta eroul principal, care se luptă cu rîul și învinge întotdeauna, care îi ajută pe nevoiași. Bine, recunosc ca unul dintre motive era și speranța că, o dată ajuns actor, voi putea săruta toate actrițele frumoase. Nu a fost să fie!
M-am gândit că, poate, viața este despre rădăcina copacului care se înalță tăcut și drept către cer. Am crescut. Toată copilăria din timpul vacanțelor școlare, de la clasele primare până aproape de facultate, mi-am petrecut-o la țară. Numai cine a avut bunici la țară știe cât de norocos a fost și ce poveste extraordinară a putut scrie în cartea vieții. “Ajunsesem flăcăiandru și mergeam la hore-n sat / Și stăteam cu mândra-n poartă până-n zori la sărutat”, scriam într-o poezie personală de pe vremea liceului. Am cochetat o perioadă cu condeiul și mi-am împletit existența cu speranța că voi ajunge un mare scriitor. Am fost, pentru mai bine de 2 ani, jurnalist și credeam că mi-am găsit vocația. Însă nu a fost să fie nici de data aceasta!
Am zis atunci că viața este despre destin. Pur și simplu ești menit să faci ceva anume. Și, iată-mă din nou în căutare de răspunsuri! În locuri în care destinul mi-a purtat pașii. Iar pașii m-au dus, într-o dimineață răcoroasă de primăvară de la începutul anilor 2000, într-o cafenea elegantă de pe o stradă cochetă a Bucureștilor.

Mă întâlneam cu un domn senior, român la origine, dar care trăise toată viața prin străinătate și fusese, de-a lungul carierei sale, de la grădinar și ospătar la evaluator de obiecte de artă și chiar vice-președinte de bancă. Veneam după o perioadă de câteva luni în care nu avusesem niciun job, iar încrederea în propria persoană era la cote foarte joase. M-a întrebat ce îmi doresc. “Bani!”, i-am răspuns. Mi-a zis că dacă vreau să am bani, trebuie să mă desprind de lumea artistică și să intru în lumea financiară, într-o companie de asigurări sau o bancă. “Eu în bancă?”, m-am întrebat mirat.  “Nu am nicio pregătire de specialitate și sunt atâtea persoane bine pregătite, mult mai potrivite decât mine pentru acest job!”. Mi-a spus atunci un lucru pe care, spre rușinea mea, l-am uitat o dată cu trecerea timpului: “Nu te gândi la ce au alții de oferit, gândește-te că ceea ce ai tu de oferit este unic!”. Am 13 ani de bancă în prezent. Nu m-au făcut nici mai bogat, nici mai fericit. Însă nu am obosit să caut!
Am hotărât că viața este despre alegeri. Într-un fel sau altul, suntem rezultatul alegerilor pe care le facem. O vreme am crezut că destinul ne aruncă-n drum toate întâmplările vieții. Dar nu este așa! Noi ne creăm destinul și ne croim viitorul în fiecare secundă prin alegerile pe care le facem. Daca astăzi nu alegeam să scriu acest articol pe blog, aș fi fost, cu siguranță, în alt loc, făcând parte dintr-un alt viitor. Poate aș fi fost la birou, poate aș fi fost acasă, cu familia, iar voi ați fi trăit acum un viitor fără Florian, în calitate de blogger.
Am luat-o mereu de la capăt. Nu mi-a fost frică de începuturi, pentru că – nu-i așa? – începuturile sunt cele mai grele, dar și cele mai frumoase! Am realizat că viața nu este despre a căuta explicații, ci despre a trăi cu intensitate fiecare moment. Pentru că am văzut ca ea, viața, se poate curma tragic și pe neașteptate. Am învățat că lucrurile nu se schimbă peste noapte. E nevoie de timp și dedicare, e nevoie de muncă. Multă muncă! Ambiție! Sacrificiu! Am realizat că viața nu este despre a privi în urmă, ci despre a merge înainte. Despre ce ai de gând să faci chiar din acest moment. Primim în fiecare dimineață de la Dumnezeu 86.400 de secunde. Ce facem cu ele, depinde numai de noi înșine.